Cum să-ți dai seama dacă un comentator iubește altă echipă decât cea pe care o susții tu

Când vine vorba de-a identifica cine cu cine ține, foarte puțini suporteri au îndoieli. În general, îți pot spune lejer despre fiecare ziarist care vorbește despre Liga 1 cu cine ține și, automat, pe cine urăște.

Asta pentru că, se știe, nu poți ține cu o echipă fără să-i disprețuiești rivalele.

Prin urmare, aproape fiecare comentator, fiecare analist, fiecare ziarist este catalogat intens drept stelist sau dinamovist sau rapidist.

Întrebarea pe care acuzatorii de serviciu nu și-o pun vreodată

Partea cu adevărat comică este că mulți dintre acești ziariști sunt acuzați că țin cu mai multe echipe în același timp pentru că suporterii respectivi nu se pot pune aproape niciodată de acord în această privință.

Adică, mulți steliști îi văd pe cei care nu le satisfac orgoliul fragil prin comentarii sau afirmații "de bine" că sunt fani ai uneia dintre echipele rivale. La fel și unii rapidiști simt că e ceva-n neregulă cu comentatorii care s-au bucurat cam cu tristețe la golul marcat de echipa lor favorită. Cei care sunt cu Dinamo au avut în ultimii ani prea multe probleme ca să-i intereseze ce fac alții, dar te asigur că și acolo există super potențial pentru astfel de verdicte.

Desigur, acești acuzatori de serviciu nu-și pun vreodată problema de ce un ziarist e acuzat concomitent că ține cu toate cele 3 echipe menționate. Nu pot observa asta pentru că dacă ar face-o, ar însemna să-și pună la îndoială propria credință.

Prea greu de suportat așa ceva, prea greu să-ți furi singuri satisfacția de-a ști despre cutare că e un stelist infect sau un rapidist penibil sau un dinamovist trist.

Cum reușesc să țin cu cel puțin 3 echipe rivale pe etapă

Ideea este că-n general lipsește consensul.

Asta deși, repet, în mintea respectivilor lucrurile sunt mereu clare.

În fine, vorbesc și din proprie experiență. Pe Facebook, în comentariile de la aceeași postare, am fost acuzat că sunt fanul fiecăreia dintre cele mari 3 echipe. Niciodată nu vin oameni care mă cunosc cu adevărat sau alături de care am copilărit și știu exact cum stau lucrurile, ci oameni care dau verdicte doar în funcție de ce am spus ultima dată despre echipa lor favorită.

Mai mult, involuntar creez o confuzie suplimentară prin faptul că merg la foarte multe meciuri jucate acasă de cele 3 mari echipe bucureștene.

De exemplu, sezonul acesta, am văzut aproape tot ce au jucat acasă FCSB, Dinamo și Rapid. La FCSB, am mers și la meciuri din Europa, iar la Rapid am pierdut doar jocurile de cupă jucate în Giulești cu Afumați și CFR Cluj.

Deci cei care mă văd acolo atât de des vor zice că-n mod sigur țin cu echipa lor. Dar dacă ar merge la rândul lor și pe stadioanele rivalelor, ar constata că sunt la fel de prezent și pe acolo, deci comit etapă de etapă acte de profundă trădare.

Oamenii normali nu fac o miză absolută din a ști cu cine țin ziariștii

În fine, care e până la urmă miza de-a ști cu cine simpatizează un comentator / analist?

Niciuna cu adevărat importantă.

Poate fi amuzant, cel mult.

Sau poate fi un soi de măruntă satisfacție personală că nu bați câmpiile așa cum le bat majoritatea celor care cred că oricine nu ține cu echipa lor, automat ține cu o echipă rivală.

Adică, e lipsit de obiectivitate.

Nu de alta, dar mulți dintre acești fani te consideră obiectiv doar dacă spui "de bine" de echipa pe care o susțin ei. Când spui ceva "de rău", ai sentimente pentru una dintre rivale. Sau ești vândut lui Becali, singurul acuzat că mai dă șpagă ziariștilor.

Dar în rest, un om zdravăn la cap nu face o miză absolută din a ști cu cine ține un ziarist sau altul. Asta pentru că oamenii normali la cap pot gândi logic și constata ceea ce-ți spun în continuare...

Aproape toți cei care comentează meciuri sau vorbesc despre fotbal la TV sunt oameni cărora le place fotbal. Iar dragostea pentru fotbal se naște în mod natural ținând cu o echipă. Prin urmare, undeva în copilăria fiecăruia dintre noi a existat o pasiune pentru respectiva echipă.

Deci niciunul dintre noi nu e "curat" după standarde robotice, fiecare avem o freudiană legătură cu un club sau altul, iar asta va exista mereu pe fundalul gândirii noastre.

Doar că la cei mai mulți dintre noi nu se va vedea asta de-o manieră evidentă. Însă nu te poți pune cu imaginația și sensibilităților fanilor care văd dușmani oriunde nu există prieteni.

Desigur, există ziariști de sport care-și dau silința să fie obiectivi și ziariști de sport care își dau mai puțin silința să fie obiectivi. Doar că acest efort nu contează absolut deloc pentru fanii care nu pot vedea dincolo de propriul subiectivism.

Deci ești obiectiv dacă zici de bine de echipa mea, dar ești un nemernic dacă ești obiectiv cu echipa mea.

Ce ar trebui să urmărești ca să-i dai în vileag pe dușmanii echipei tale

Și am ajuns la schema secretă de identificare a adevăratelor pasiuni fotbalistice ale celor care comentează sau analizează Liga 1.

Majoritatea celor care vânează stelismul, dinamovismul sau rapidismul comentatorilor fac o eroare capitală din punctul meu de vedere - adică folosesc reperul învechit al bucuriei de la goluri sau a satisfacțiilor de după victorii.

Dacă cel care comentează e entuziasmat când o echipă marchează sau ziaristul din studio apreciază reușita unei formații în analiza etapei, e clar că respectivul e cu ăia.

Altfel nu s-ar bucura așa.

Sau nu i-ar lăuda așa.

Așa se ajunge ca unii ziariști real pasionați de munca să fie acuzați de faptul că le place fotbalul.

Că le place să comenteze meciuri sau să analizeze meciuri / prestații.

Asta a dus la multe, multe situații penibile în care colegi de-a-i mei au fost agresați în general verbal pe stadioane, uneori chiar în timp ce comentau de la fața locului.

De asta, îți recomand o variantă ceva mai eficientă când vine vorba de-a identifica cine pe cine iubește fotbalistic vorbind

Dacă vrei neapărat să vezi cu cine ține o un comentator, nu mai urmări bucuria de la goluri, urmărește tristețea de la ratări...

Este o formă mult, mult mai bună să identifici umanitatea comentatorilor. Abia în ușoara dezamăgire cu care relatează o ratare vei găsi că-n spatele vorbelor se află un suflet de stelist, dinamovist sau rapidist.

Sau chiar lipsa oricărui suflet de acest gen, dacă acel comentator s-a născut, să zicem, la Constanța, a îndrăznit să țină de mic cu Farul, colegii și apropiații îi spun Mihai, dar e arhicunoscut ca Mironică.

Cum să verifici dacă ești de-a dreptul orb când vine vorba de obiectivitate

Înainte de orice, nu există vreo lege morală sau de o altă natură care să te oblige să fii obiectiv.

Ca suporter, ai dreptul să fii oricât de subiectiv. Mai ales că în lumea în care trăim, poți fi inclusiv penibil în subiectivismul tău pentru că ceea ce spui sau ceea ce crezi e o chestiune oricum trecătoare. Iar dacă azi bați câmpii, nimic nu te împiedică să revii mâine cu aceeași energie ca să-i bați din nou.

E dreptul tău, iar cui nu-i convine, n-are decât să nu-i convină.

Asta spre deosebire de ziariști, care au pretenția că-și prestează în mod profesionist meseria.

Și totuși, dacă vrei ca suporter să ai o urmă de obiectivitate în aprecierile tale , încearcă să folosești următorul mecanism de autocontrol...

1. În momentul în care-i acuzi pe cei de la Digi că-s rapidiști, încearcă să-ți pui imediat problema dacă cei de la Prima sunt steliști. Dacă ajungi la concluzia că cei de la Digi sunt rapidiști, iar cei de la Prima sunt doar obiectivi, atunci te asigur că ești stelist de-o manieră orbească.
2. Apoi, dacă ți se pare că cei de la Prima sunt super steliști, iar cei de la Digi sunt rareori obiectivi pentru că-n rest sunt steliști, iar toată presa cu excepția lui Decebal Rădulescu e aservită lui Becali, te asigur că ții cu Rapid de o manieră orbească.
3. În fine, dacă ți se pare că ești inteligent și toți ceilalți sunt proști, ții cu Dinamo. Aici nu mai contează dacă ții cu Dinamo de-o manieră orbească sau obiectivă, întotdeauna vei avea impresia că ești inteligent, iar toți ceilalți sunt proști sau într-o formă mentală slabă. Și culmea, uneori, chiar ai dreptate.

Dacă te încadrezi în oricare dintre cele 3 categorii, este inutil să-ți dorești să fii vreodată obiectiv.

Nu există leac pentru așa ceva.

Bine că nu te-a bătut gândul să te faci ziarist, ai fi enervat o grămadă de lume, iar breasla noastră nu duce lipsă de astfel de membri.