CameraVAR.ro

De unde a apărut fascinația pentru Dani Coman la Rapid

2026-05-06T00:00:00Z

Aici ai varianta video a ideilor din acest text.

Nu știu dacă ai observat, dar există un soi de fascinație a unora dintre fanii Rapidului pentru ideea de-a-l avea pe Dani Coman ca președinte al clubului.

Desigur, bănuiesc că nu e vorba despre fanii care l-au supranumit “Bani Coman” sau “Dani fii tare / Te-njurăm în continuare”, ci de cei care-l consideră pe acesta singurul capabil să câștige titlul cu echipa lor favorită.

În fine, aseară chiar am văzut pe canalul lui Daniel Marcu, Rapid 360, un sondaj care indica entuziasmul multor fani giuleșteni față de ideea venirii lui Coman.

Argumentele lucide și mai puțin lucide pro-Coman

Acum, o parte din această simpatie intensă pentru Coman este justificată obiectiv: s-a descurcat bine la Astra, s-a descurcat bine la Sibiu și excelent la FC Argeș, unde a contribuit la promovarea echipei, dar și la intrea acesteia în play off cu un buget alimentat din bani publici, dar subțire comparativ cu al altora.

Apoi, vine credința aparent obiectivă conform căreia Dani Coman ar fi net superior lui Angelescu în postura de președinte. Doar că această credință nu ține cont de o nuanță importantă - Angelescu a avut o implicare și dincolo de partea pur sportivă.

În fine, al 3-lea element care alimentează acest entuziasm are legătură cu fascinația multor fani ai echipelor din România față de antrenorii sau conducătorii cu mână forte, care se impun printr-un așa zis factor de toughness.

Doamne, ce expresii am ajuns să folosesc din cauza lui Dani Coman!

Idee este că inclusiv presa sportivă glorifică situațiile de acest gen - cum vine cineva nou la o echipă, cum apar articole elogioase legate de cum a dat respectivul antrenor sau conducător milităria jos din pod.

Sau a bătut cu pumnul în masă.

Farmecul de boxeur la propriu și la figurat al lui Coman

Ei, în acest context, merită remarcat că Dani Coman are real imaginea unui tip care poate bate răsunător cu acel pumn în masă.

E fost practicant de box în copilărie.

A participat la lupte ilegale impresariat de Dan Alexa pe vremea când amândoi jucau la Rocar.

A avut izbucnirea aceea violentă verbal după scandalul de la FC Petrolul - FC Argeș (2-1), când a spus că arbitrii ar trebui călcați în picioare.

Acum, după gafa lui Borța din finalul meciului U Cluj - FC Argeș (1-0) a zis că speră să nu-l vadă-n față pe jucător.

Toate aceste adunate fac din Coman un individ pe gustul celor care speră să vadă-n curtea Rapidului genul de ordine pe care o face un frate mai mare pe maidanul din spatele blocului.

Dragostea “părintească” a unor suporteri față de jucători

De altfel, după cum știi, societatea noastră încearcă să lase în urmă ideea că dacă-ți iubești copilul, e bine să-l mai altoiești din când în când.

Să nu o ia pe căi greșite, desigur.

Ei, bănuiala mea este că unii suporteri simt această fascinație pentru Coman și pentru că-l văd capabil să-i pedepsească pe acei jucători nerușinați care nu se ridică la nivelul așteptărilor fanilor.

Să le scoată naibii fițele din cap!

De asemenea, există și un soi de invidie nemărturisită a multor fani față de fotbaliștii care deși câștigă o grămadă de bani și practică ceea ce este considerat una dintre cele mai frumoase meserii din lume, se comportă deplorabil.

Un individ precum Coman ar putea fi în opinia acestor fani exact tratamentul potrivit în astfel de cazuri. Și cum Rapidul tot speră de niște ani să conteze în campionat fără să reușească, probabil dorința de-a-l vedea mai repede pe Coman în Giulești a atins apogeul.

Craiova și Dinamo au reacții penibile legate de arbitraj

2026-05-05T00:00:00Z

După ce Craiova a câștigat în fața lui Dinamo cu ajutorul unei uriașe gafe de arbitraj, oltenii văd întreaga situație ca pe ceva banal.

Cam la fel cum au văzut-o și cei de la Dinamo după ce Armstrong n-a fost eliminat în acel 2-2 de anul trecut.

În fine, am vorbit despre asta și despre ce riscă echipele care sfidează adevărul când sunt avantajate clar de arbitri.

Ai toate detaliile aici - Dinamo și Craiova, aceeași ipocrizie

De ce este greu pentru FCSB să-și aducă antrenor

2026-04-28T00:00:00Z

Aici ai și varianta video a acestui text.

Au trecut ceva zile de la plecarea lui Mirel Rădoi și campioana este încă sub conducerea tehnică a lui Lucian Filip și Alin Stoica.

Din staff mai fac parte antrenorul cu portarii, Marius Popa.

Și preparatorul fizic Horia Codorean.

De ce-i menționez pe toți?

Pentru că sunt oamenii lui Mihai Stoica și vor fi impuși noului antrenor pentru că așa se face la cluburile mari - cine vine lucrează cu asistenți oferiți de club.

Nu de alta, dar tot la cluburile mari, noul antrenor poate să dispară peste noapte, așa că e de datoria clubului să se asigure că va avea oameni pregătiți să preia munca dintre meciuri, că la meciuri își face timp patronul să rezolve problemele tehnico-tactice.

Bun, de ce nu vine încă nimeni?

Mai ales că, după spusele lui Gigi Becali, o grămadă de antrenori români s-au autopropus deja. Iar după spusele lui Mihai Stoica, o grămadă de antrenori străini au fost propuși prin intermediul impresarilor.

Mint cei doi?

Sunt absolut convins că ambii spun adevărul

Atunci?

Atunci, problema este că atât Becali, care decide într-un final, dar și Mihai Stoica vor un antrenor care să le fie comod.

Desigur, fiind vorba de oameni diferiți, fiecare are alte cerințe în ceea ce privește comoditatea.

Becali vrea pe cineva foarte bun în ceea ce privește, cum îi spune...

Expresia aceea a lui Ilie Dumitrescu...

Ciclul săptămânal!

Să fie atât de bun în ceea ce privește derularea ciclului săptămânal de antrenamente încât să aducă jucătorii în cea mai bună formă la ora meciului.

Dar în același timp, suficient de umil încât să nu mârâie când patronul face primul 11 și schimbările.

Nu e chiar ușor să găsești așa ceva pentru că cei buni în meseria lor nu prea sunt dispuși să-l lase pe Becali să se ocupe de partea sofisticată a antrenoratului.

În schimb, Mihai Stoica îmi dă impresia că vrea în același timp un antrenor cu care să dea lovitura în România - adică să-și confirme valoarea de manager, dar îl simt dornic să aducă și un pic de vedetă.

Cineva care a jucat fotbal la nivel înalt cu care să se întovărășească și prin intermediul căruia să pipăie mental fotbalul mare din trecutul recent sau chiar din cel ceva mai îndepărtat.

Acum, dacă va accepta Charalambous, gata, se rezolvă aproape tot ce e de rezolvat, poate mai puțin satisfacția omenească a lui Mihai Stoica de-a-și aduce un viitor prieten-vedetă.

Șocant pentru Dinamo - Kovacs și Popa (VAR) dăduseră impresia până în minutul 67 că de fapt îi “fură” pe Rapid

2026-03-15T00:00:00Z

Pe scurt, toate deciziile pe care arbitrii le-au luat până la golul lui Petrila din minutul 67 au fost pro Dinamo.

Și când era cazul - penalty-ul la Musi, dar mai ales când nu era cazul:

Armstrong nu primește galben pentru incitarea publicului după primul gol.
Armstrong nu e eliminat pentru atacul brutal la Vulturar. Nu mai vorbesc că dacă primea galben pentru incitarea spectatorilor, ar fi fost oricum eliminat pentru două galbene.
Matteo Duțu păstrează mingea în posesie cu ajutorul unui henț în faza celui de-al doilea gol marcat de Dinamo...

Niște arbitri care aveau ceva cu Dinamo foloseau aceste ocazii ca să rezolve partida, nu așteptau până la faza duelului Borza - Musi, când evident că s-au făcut de râs nesancționând faultul clar al rapidistului înainte de golul lui Petrila (min. 67)

Aici ai un video în care discut despre arbitrajul lui Istvan Kovacs și Cătălin Popa (VAR) de aseară, dar și despre motivele pentru care reacția celor de la Rapid a fost pe alocuri comic-penibilă.

Cel mai mare pericol pentru FCSB

2026-02-18T00:00:00Z

Teoria mea legată de succesul lui Becali în fotbal este destul de simplă - a riscat major doar când a preluat Steaua, iar apoi a aplicat destul de constant niște principii de prudență financiară țărănească.

Pe scurt, totul ar putea fi însumat de zicerea sa:

“Eu nu vreau să-mi fie frig la picioare, așa că mă-ntind cât îmi este plapuma”.

De-a lungul anilor, Becali s-a lăudat constant cu faptul că el, spre deosebire de toți cei care au investit în fotbal, a rezistat fără falimente sau insolvențe.

Ce nu spune Becali este că el, spre deosebire de toți ceilalți, a luat Steaua, cea mai populară echipă din România, la o uriașă distanță de urmăritoare.

Acum, să nu înțelegi greșit.

Preluarea Stelei a fost un risc inițial uriaș pentru că nevoile financiare imediate ale acesteia erau unele demne să sufoce oameni de afaceri poate mai potenți financiar / politic decât era Becali acum 25 ani.

De exemplu, nu-ți imagina că frații Păunescu, cei de la care Becali a preluat controlul Stelei erau niște oarecare.

Din contră, Păuneștii au atins apogeul influenței lor exact în timpul regimului Iliescu / Năstase - anii ’90 și începutul anilor 2000.

Prin urmare, meritul inițial al lui Becali e de neconstestat din perspectiva capacității de-a rezista suficient cât să ducă echipa în postura de-a-ncepe să producă bani.

Din acea clipă însă, Steaua / FCSB a fost continuu un club masiv subexploatat raportat la potențialul său concret.

Repet, tot timpul a fost cea mai populară echipă din România, la o uriașă distanță de oricine altcineva.

Această subexploatare comercială a avut legătură cu un aspect evident - limitele lui Gigi Becali.

Din exterior, simplitatea sa în afaceri pare una extremă.

De altfel, tot ce a întreprins el cu succes dincolo de fotbal se reduce la nișa tranzacțiilor cu terenuri.

Atât.

Nici măcar aici nu a făcut vreun pas spre sofisticare, adică să dea o valoare superioară acelor terenuri prin decizia de-a construi el ceea ce construiesc cei care cumpără terenurile de la el.

Abia acum, una dintre fiicele sale se ocupă cu așa ceva.

Prin urmare, omul pare să se ferească de orice ar putea să-i complice viața sau ar putea să fie prea complex pentru calculele sale simple.

Bănuiesc că-i place să știe în orice moment cum stau lucrurile doar sunând contabilul, fără să apeleze vreun expert care să-i interpreteze vreun raport sofisticat legat de sănătatea financiară a afacerilor sale.

Atenție însă, n-am spus că Becali nu face bani din imobiliare.

Din contră, averea sa uriașă a fost construită așa.

Spun doar că, la fel ca în cazul subexploatării masive a FCSB, și-n imobiliare a subexploatat deținerile sale prin faptul că le-a speculat doar prețul, nu și potențialul de dezvoltare.

Adică, așa cum ar spune George Copos salivând abundent, nu a creat valoare adăugată, nu a procesat nimic, doar a tranzacționat materie primă.

Această simplitate a sa a limitat capacitatea de dezvoltare a FCSB, dar, pe de altă parte, cred că este la originea faptului că Becali a supraviețuit în toți acești ani fără să ajungă la faliment sau insolvențe, ca rivalii săi.

De ce ar trebui să-l citești pe Sergi Lopez chiar dacă nu-l suporți

Dacă dau deoparte atacurile clar exagerate la adresa unora dintre colegii mei de breaslă, pot spune că-l citesc cu plăcere pe Sergi Lopez.

Glumind un pic, chiar și când îi arde pe ai mei mă distrez superficial așa cum se distrează oamenii cu caracter când nu sunt ei cei afectați direct.

Dincolo de aceste amănunte, nu mă interesează dacă Sergi Lopez are sau nu are dreptate în fiecare afirmație pe care o face sau cât de stelist este în fiecare dintre pozițiile sale.

Mă interesează doar subiectul principal despre care scrie - fotbalul din Liga 1 - și mă mai interesează argumentele sale când are ceva de argumentat.

Obiectivitatea?

Uneori este obiectiv.

Alteori nu-l interesează să fie.

Nu are vreo obligație etică precum ziariștii și nici nu face caz ca mine despre cât de obiectiv își dă silința să fie. Omul e pe stilul lui și cu asta basta.

Periodic însă, are observații care pot stârni invidie printre ziariștii buni din redacțiile clasice ale presei sportive. Am spus “pot stârni”, nu spun că se și întâmplă asta pentru că unii dintre noi nu putem să separăm spusele cuiva de felul în care-l percepem.

În fine, de curând, a scris despre o idee pe care am pipăit-o și eu ca un pervers cu ceva timp în urmă, dar de o manieră diferită.

Eu am scris despre ce ar putea fi FCSB fără Gigi Becali, iar el a scris despre ce ar putea fi FCSB cu Becali.

Asta plecând de la ideea că FCSB este un club oarecum nemodernizat în timp ce rivalele, cu toate gafele lor, fac pași concreți spre direcții în acord cu vremurile.

Becali riscă să apuce ziua în care își va pierde tronul

Sunt de acord cu el.

Cred că FCSB nu mai este un club de neconcurat, chiar din contră - de la alegerile jucătorilor când vine vorba de transferuri la alegerile puștilor când vine vorba de echipa cu care vor să țină, FCSB este sub asalt.

Totul pentru că Becali a devenit clubul.

Iar asta nu mai e figură de stil sau o exagerare făcută de dragul de-a întări o idee.

Este realitatea.

Inclusiv în zona în care conducătorii de club / patronii nu puteau totuși să intervină foarte direct, adică pe teren, Becali joacă și se joacă etapă de etapă - face transferurile, decide primul 11, face schimbările și încheie totul apoteotic cu analiza de la final, în direct la TV.

Subiectul mi se pare important pentru că Becali a avut o mare calitate în aceste decenii de când există în fotbal - așa cum ziceam și mai sus, s-a ghidat mereu doar după bani aplicând niște principii arhaice, dar sănătoase în limitele lor.

Și asta i-a permis să supraviețuiască sau să facă uneori profit în loc să se ducă de-a berbeleacul cum au făcut-o alții mai sofisticați.

În rest, impresia mea este că-n acest moment, nici măcar preocuparea limitată, dar supraviețuitoare a lui Becali legată de bani nu mai reprezintă într-o suficientă măsură un factor de echilibru pentru viitorul imediat și pe termen mediu al clubului.

O parte dintre rivalii săi par să fie mult mai atenți când vine vorba de-a se feri de erorile făcute de “strămoșii” lor falimentari.

Astfel, Becali a ajuns în era în care dacă nu permite măcar mici schimbări de abordare comercială, dacă nu face în așa fel încât clubul pe care-l deține să fie exploatat mai aproape de potențialul său, dacă nu lasă echipa să-și îmbuntățească imaginea dincolo de el, va pierde.

Adică, e probabil ca rivalii cu apucături pe alocuri comic-corporatiste să construiască niște cluburi mai mari, mai puternice, mai atractive decât al său.

Și asta nu într-un viitor îndepărtat, eventual când el nu va mai fi, ci destul de rapid.

Chiar în timpul domniei sale.

De ce verdictele legate de arbitraj din emisiuni contează în lupta pentru titlu

2026-02-15T00:00:00Z

Am scris zilele trecute despre mișcarea strategică a lui Mihai Stoica prin care a încercat încă o dată să îngusteze “sursa de adevăr” când vine vorba de FCSB.

În emisiunea de la Prima Sport, Stoica a insistat că nu are încredere în nimeni când vine vorba analizarea arbitrajelor și că experții în arbitraj sau cei care comentează prin emisiuni fazele nu sunt obiectivi pentru că ori au simpatii care-i fac să antipatizeze FCSB, ori vor să lovească în FCSB pentru că-l invidiază pe Becali.

Adică un fel de "nu credeți pe nimeni, doar eu și Gigi nu vrem răul FCSB".

Discursul său a fost ca întotdeauna unul deștept - nu poate cineva să-i reproșeze că nu are încredere în diverși, nu te poți pune cu ce simte un om. Plus că e dreptul lui să-și distribuie încrederea exact cum dorește.

Mai mult, Stoica a făcut apel la un argument pe care nimeni nu-l poate contesta - orice om sănătos psihic are un anume grad de subiectivitate în relație cu absolut orice.

Abilitatea lui Stoica de-a spune și adevăruri absurde

Desigur, simplu fapt că ceva e adevărat nu înseamnă automat că nu poate fi absurd în context - de exemplu, dacă spui că vinzi băutură îndulcită cu miere de albine și la analiză se constată că băutura respectivă conține miere de albine, ai spus un adevăr.

Doar că pentru logica consumatorului are importanță și ce cantitate de miere de albine ai adăugat. Că dacă pui un gram de miere la 100 litri de băutură, respecți adevărul fizic, dar ți-ai bătut joc de client, care se așteaptă ca mierea adăugată să fie suficientă cât să conteze.

Așa e și cu cei care comentează arbitrajele, inclusiv cele care o vizează pe FCSB - toți sunt oameni, deci toți sunt subiectivi, dar tot prin natura umană este evident că măcar o parte își dau silința să fie obiectivi, adică să analizeze lucrurile corect.

Stoica încearcă să convingă publicurile sale că acești oameni nu ar exista de fapt.

Asta deși în experiența umană apropo de analiza fazelor de arbitraj tocmai asta se-ntâmpla - unii dintre experți, unii dintre ziariști, unii dintre analiști, unii dintre oamenii de fotbal etc. comentează cu onestitate ceea ce văd.

Verdictele lor pot fi corecte sau nu, dar categoric o parte dintre ei au onoare și o folosesc.

Ar trebui să ai probleme de logică și de contact cu realitatea vieții ca să crezi că toți cei care își dau cu părerea la TV au ceva cu FCSB sau îl invidiază pe Becali, așa cum încearcă interesat Stoica să te convingă.

Ce spune Adrian Porumboiu despre încercarea lui Stoica de-a-l decridibiliza

În contextul declarațiilor lui Mihai Stoica, postării mele de pe Facebook și comentariilor fanilor legate de obiectivitatea experților în arbitraj, am fost azi sunat de Adrian Porumboiu.

Cu care am o relație apropiată, în sensul că nu trec mai mult de 15 ani între discuțiile noastre telefonice.

Și Adrian Porumboiu a zis în stilul său următoarele:

“Mihai Stoica m-a cunoscut pe mine pe când eu eram arbitru, iar eu l-am cunoscut pe când dânsul era paharnic la protocoalele de dinaintea meciurilor de la Galați.

Deci el știe care a fost nivelul meu profesional, cum am fost eu ca arbitru, care a fost nivelul meu de moralitate. La fel, și eu pot să confirm că profesional Mihai Stoica era un paharnic bun, chiar nu-i pot reproșa ceva.

Ce m-a deranjat și mereu mă va deranja este că eu am fost un arbitru de înalt nivel în niște vremuri în care statul și ministerele de forță nenoroceau vieți, iar eu am trecut prin asta demn, fără ca cineva să poată spune vreodată că am fost altfel decât corect. Nu accept ca cineva flexibil precum un vârf de undiță să-ncerce să pună la îndoială corectitudinea mea când vine vorba de arbitraj.

De asemenea, simplu fapt că domnul Becali a primit 100 milioane Euro pe filiera ANRP sau că a luat Steaua cum a luat-o nu mă face să fiu invidios pe dânsul. E treaba dânsului, eu am treburile mele. Amândoi suntem la vârsta la care știm că importante în viață sunt familia, copiii, nepoții. Mă așteptam însă ca măcar el să nu-și lase angajații să vorbească de o asemenea manieră despre mine.

Am observat chiar un soi de teamă în societatea asta fotbalistică și numai legată de Mihai Stoica și de Gigi Becali. Multora le este frică spună ceva ca nu cumva să-i supere și să ajungă în gura lor. Că-s răi de gură... Păi, eu am fost arbitru cu A mare și mi-am câștigat dreptul prin onestitatea mea profesională nu doar să comenteze situații de arbitraj, dar să am și curajul firesc de-a vorbi despre orice doresc.

Nu am interese legate de fotbal, nu am nicio relație cu adversarele FCSB. Ce treabă să am eu, de exemplu, cu Mihai Rotaru de la Craiova?

Din contră, la un moment dat am avut o dispută juridică, l-am și dat judecată”.

Notă: Pentru că n-am posibilitatea de-a-i da un drept la replică lui Mihai Stoica, fac eu un comentariu scurt legat de povestea cu paharnicul.

Personal, nu consider c-ar fi vreo rușine să te comporți ca o gazdă atunci când ești gazdă. Acum, n-am fost de față la ce se petrecea acolo, dar dacă sintagma paharnic n-a fost o metaforă pentru chestii mai “complexe”, nu văd ceva dezonorant în a-ți servi la masă invitații.

Chiar reușesc Becali și Mihai Stoica să-i timoreze pe cei care-și dau cu părerea în emisiuni despre arbitraje?

Remarca lui Adrian Porumboiu legată de faptul că Becali și Mihai Stoica au reușit prin discursuri agresive să-i inhibe pe cei care ajung să comenteze prin emisiuni ce se întâmplă în Liga 1 mi-a atras atenția în mod special.

Spun asta pentru că există o credință printre unii dintre fanii rivalelor FCSB că nimeni nu suflă vreo vorbă defavorabilă FCSB când apar controverse legate de arbitraj.

Adevărul este un pic nuanțat - cred că există unii invitați care, întradevăr, au tendința de-a fi “cuminți” în astfel de situații sub presiunea prezenței în studio a lui Mihai Stoica sau a intervențiilor telefonice ale lui Becali.

Cred că majoritatea au această reținere din rațiuni obișnuit umane - pur și simplu, nu au o disponibilitate emoțională pentru conflict / dispute.

Nu le place.

Nu se simt confortabil să intre în astfel de discuții cu oameni care ori au un talent real de-a purta astfel de dispute (Mihai Stoica), ori au o încredere nebună că dreptatea e de partea lor orice s-ar întâmpla (Gigi Becali).

Desigur, există și invitați care nu spun nimic sau o dau la pace pentru că preferă să-și slujească preferințele / simpatiile, nu contractul / meseria. Acest tip de invitat nu există doar pro FCSB, cam toate echipele mari beneficiază și de astfel de ajutoare.

Cel mai important însă, cred că majoritatea invitaților au o capacitate decentă de-a nu înghiți aberații și de-a-și exprima părerile pe baza a ceea ce percep și atât.

Repet, majoritatea.

Cine câștigă disputele legate de arbitraje are șanse să câștige arbitraje favorabile în meciuri

În ciuda a ceea ce declară diverși de prin fotbal, inclusiv arbitri - “eu nu mă uit la emisiuni, deci nu mă afectează ce se discută” - realitatea este că o parte din lupta pentru titlu se joacă și-n studiourile emisiunilor, și pe site-urile de sport.

Dacă reușești într-o emisiune să convingi audiența - publicul clasic + invitații (ziariști, analiști, experți etc.) că echipa ta a fost dezavantajată grosolan de arbitri sau că n-a fost avantajată când adversarii reclamă asta, poți avea influențe nebănuite asupra modului în care echipa ta va fi arbitrată.

Măcar unii dintre membrii CCA, arbitri, jucători, spectatori se uită la emisiuni și sunt influențați în diverse măsuri de mesaje convingătoare.

Atenție, am spus mesaje convingătoare, n-am spus neapărat mesaje logice sau argumentate. Uneori, convingător poate să fie și ceva isteric, n-are importanță. Important este doar efectul.

De asta, pentru toate cluburile este o miză uriașă ca ceea ce se discută în emisiuni să ducă la propagarea unor mesaje favorabile lor către toți cei care pot ulterior să influențeze mersul lucrurilor inclusiv legat de arbitraj.

De altfel, nu-ți imagina că apariția la Prima Sport a trio-ului Sorin Cârțu, Victor Angelescu și Andrei Nicolescu ține doar de pasiunea lor pentru fotbal.

Nu, cei în cauză se săturaseră ca pe frontul emisiunilor de analiză echipele lor să piardă constant disputa cu Becali și Stoica.

De ce nu cred în varianta “Becali sau Orlando Nicoară l-a controlat pe Radu Petrescu la Petrolul - FC Argeș (2-1)

2026-02-14T00:00:00Z

După ce Radu Petrescu a comis-o aseară spectaculos-penibil la meciul Petrolul - FC Argeș, o grămadă de voci s-au îngrămădit firesc să acuze o nouă conspirație menită să aducă pe FCSB în play off.

Suporterii rivalelor insistă asupra faptului că FCSB s-ar asigura că lucrurile se petrec în favoarea sa inclusiv cu prețul unor grozăvii în ceea ce privește arbitrajul.

Cei mai sofisticați în ceea ce privește urmărirea informațiilor legate de Liga 1 merg cu acuzele spre Orlando Nicoară, șeful companiei care deține drepturile TV ale campionatului nostru și le vinde televiziunilor.

Totul alimentat de o declarație a acestuia din care ar reieși dorința acestuia ca echipa lui Becali să ajungă în play off din rațiuni evidente - un interes mai mare pentru competiție, deci o audiență mai bună a meciurilor.

În ciuda eforturilor mele, nu reușesc să găsesc această declarație, dar văd atât de multe referiri la o astfel de poziție din partea lui Nicoară încât îmi imaginez că spus ceva care măcar poate fi interpretat în această direcție.

Voi încerca să găsesc și voi reveni aici cu detalii când / dacă reușesc.

Ce cred eu că a făcut Radu Petrescu aseară

Așa cum am spus și imediat după meci, părerea mea este că Petrescu nu a încercat să execute un ordin prin care să o dezavantajeze pe FC Argeș cu scopul de a o avantaja pe FCSB.

Cred că unul dintre arbitrii asistenți care au avut comunicare cu el - tușierul de pe partea pe care s-a produs faultul acela imaginar asupra lui Oancea, arbitrul de rezervă sau arbitrul VAR - i-a spus în cască faptul că decizia sa a fost greșită, că n-a fost fault.

Dintre toți, arbitrul VAR nu are voie să-i transmită astfel de informnații, dar există credința alimentată de oameni din fotbal că totuși arbitrii se mai ajută unii pe alții prin comunicări codate.

Speculez că arbitrul VAR, Iulian Dima, este cel care l-a anunțat pe Petrescu pentru că e singurul care a avut acces la reluări și putea să vadă astfel evidența că Oancea nu fusese faultat.

În fine, cred că Petrescu a decis în urma acestei informații să facă în așa fel încât FC Argeș să nu beneficieze de respectiva lovitură liberă și, imediat ce s-a executat, a fluierat ceea ce s-a vrut a fi un fault în atac.

Mingea trimisă de Micovschi și-a parcurs traiectoria, a ajuns la Sierra și spaniolul a marcat.

Adică, a produs ceea ce a transformat decizia lui Petrescu într-un dezastru absolut.

De ce nu e aberant ca oamenii să facă tot felul de scenarii legat de ce s-a întâmplat

Faptul că eu sunt în mare măsură convins că lucrurile s-au petrecut așa cum le-am menționat mai sus nu înseamnă că automat cred orbește în această variantă.

Este doar varianta care mi se pare mie cel mai probabilă.

Prin urmare, deși cred că e incorect să spui că Radu Petrescu a furat-o pe FC Argeș ca s-o bage pe FCSB în play-off, cred că este sănătos să ai suspiciuni în orice direcție posibilă, deci și-n direcția FCSB sau Nicoară sau oricine ar putea fi interesat în povestea aceasta.

Inclusiv în direcția CFR Cluj, echipă care la rândul său încearcă să ajungă în play-off și care are un istoric în ceea ce privește deciziile aiuritoare ale lui Radu Petrescu - vezi cazul Beto, când a anulat un gol regulamentar Voinței Sibiu pentru un fault imaginar asupra portarului portughez care apăra la CFR Cluj.

Sau, pentru cei cu mare ținere de minte, ignorarea de către Petrescu a unui fault violent al lui Culio (?) asupra unui fotbalist de la Sportul Studențesc. Faultul se produce sub privirile lui Radu Petrescu, la câțiva metri de el, iar filmarea îl arăta pe acesta că întoarce capul după ce se produce ca și când acolo n-a fost nimic.

Normal, logica suspiciunilor te face să să faci și o ierarhie a suspecților, de aici și reflexul multora de-a vorbi de FCSB într-o situație în care campioana nu are la modul direct nicio implicare, ci doar imaginea de echipă mare care își rezolvă problemele și-n afara terenului.

Nicoară ar piede mai mult din alterarea imaginii competiției decât dintr-o eventuală neparticipare a FCSB în play-off

Dacă ai ajuns cu cititul până aici, există o șansă importantă să nu faci parte din categoria celor care urmăresc ce spune cineva doar dacă acel cineva le confirmă ceea ce cred ei deja despre un subiect.

Deci ai capacitatea să iei în calcul posibilitatea aceasta nespectaculoasă în care Petrescu a fost pur și simplu un bleg absolut, care a vrut să salveze o decizie greșită cu ajutorul unei decizii care s-a dovedit ulterior catastrofală.

Adică, ceva ce instructorii arbitrilor insistă să nu faci tocmai pentru că efectele pot scăpa de sub orice control - “nu fluiera în compensare dacă ai comis deja o eroare”.

Luna trecută, am scris despre cât de nocivă ar fi o eventuală acțiune de împingere a FCSB în play off cu prețul alterării imaginii competiției.

Și am insistat asupra ideii că deși deținătorul de drepturi, eAD, ar avea de câștigat de pe urma unui play-off cu FCSB printre cele 6 calificate, dacă aceasta intră de-o manieră rușinoasă, compania condusă de Orlando Nicoară ar pierde probabil major pe termen mediu și lung.

Interesul logic al eAD este ca Liga 1 să aibă o imagine bună, oamenii să fie atrași de competiție, astfel încât televiziunile să cumpere drepturile în continuare.

Singurul scenariu simplist în care eAD ar fi dezinteresată de pagubele de imagine ale competiției este unul în care compania își finalizează contractul în curs și nu mai intenționează să participe la următorul ciclu de vânzare a drepturilor.

Iarăși, tot la capitolul de forțări de logică ar fi scenariul în care eAD ar avea interesul chiar ca Liga 1 să fie jos la nivel de imagine astfel încât următoarea achiziție a drepturilor să se facă la un preț convenabil, nu la unul zdravăn crescut, cum intenționează cluburile să obțină.

Deși e sănătos să iei în calcul orice variantă, părerea mea este că idealul pentru eAD ar fi ca Liga 1 să aibă o imagine excelentă, adică să atragă publicul, iar drepturile să fie la ei pentru vânzarea mai departe către televiziuni.

Prin urmare, deși l-ai auzit doar pe Dani Coman urlând și pe primarul Piteștiului arătându-se dezolat justificat de ce s-a întâmplat aseară, această lovitură de imagine pentru Liga 1 e posibil să fi produs indirect cea mai mare pierdere financiară chiar pentru compania condusă de Nicoară.

Cum îți dai seama dacă ești lucid sau doar visezi răzbunări în cazul unor scandaluri de acest gen

Ca suporter al unei echipe, e posibil să urăști voluntar o serie de echipe rivale.

Și mai e posibil ca această ură să ducă la situații în care să refuzi realitatea doar de dragul confirmării că ura ta este justificată.

De exemplu, dacă ții cu Dinamo, dar orice succes din Europa a FCSB ți se pare ceva lipsit de importanță, exagerat de presa românească, există riscul să nu fii capabil să privești obiectiv realitatea.

La fel, dacă ții cu FCSB, dar ți se pare că tot ce se strofoacă să facă cei de la Rapid pentru a avea un club modern este penibil, e posibil să ții orbește cu echipa ta și să nu sesizezi ce vulnerabilități are tocmai din cauza faptului că nu fac nimic aproape din penibilul pe care-l fac cei de la Rapid.

Și exemplele pot continua.

O grămadă de oameni trăiesc așa când vine vorba de fotbal, de politică sau de orice alt domeniu care trezește pasiuni intense.

Dar faptul că mulți fac asta nu înseamnă că e ceva normal.

E la fel de penibil și dacă o face un om, și dacă o fac milioane.

Orice îndepărtare de dorința de-a fi logic, de-a fi lucid, te reduce ca om tocmai pentru că umanitatea nu înseamnă emoții orbești, ci mai ales rațiune.

Poate că la un moment dat, povestea de aseară se va dovedi o schemă sinistră a lui Becali. Mă îndoiesc, dar adevărul este că habar n-am ce va fi.

Totuși, te asigur că nu vei pierde nimic dacă până când se va dovedi asta, îți vei rezerva măcar parțial manifestările de revoltă pentru acel moment.

Și să redirecționezi parțial acea energie nervoasă pentru...

Glumesc, e treaba ta ce faci.

Dar nu vei pierde ceva dacă ceea ce faci e însoțit și de logică.

Update important în Dicționarul Explicativ al Meciurilor Dubioase (DEMD)

2026-02-09T00:00:00Z

În ultimii ani, am constatat că suporterii sau colegii mei de breaslă folosesc un pic haotic sintagamele care descriu meciurile dubioase din Liga 1.

Prin urmare, pentru ca lucrurile să fie prezentate cu maximă acuratețe, vreau să ofer reperele corecte în ceea ce privește acești termeni, dar și să introduc unele noi în Dicționarul Explicativ al Meciurilor Dubioase (DEMD)

Prin urmare, lucrurile stau așa:

Blat - înțelegere între două echipe pe baza relațiilor de prietenie între conducătorii acestora. De obicei, este vorba de conducători pe stil vechi, care au abilitatea de-a vorbi cu cine trebuie din propria echipă și de-a elimina din discuții fotbaliști incapabili să onoreze așa cum trebuie evenimentul. Blatul este negat cu înverșunare când se petrece, dar este povestit peste ani cu maxim amuzament.

Bârsănire - sintagmă inventată de mine sub influența lui Sorin Cârți pentru a explica situația în care un arbitru ajută o echipă oarecare, să zicem FCSB, să scape de emoțiile unui meci dificil prin decizile sale aiuritoare. Unii îi mai spun și Costreiere sau Popire, dacă rezolvarea vine de la VAR. Îmi permit să fac jocuri de cuvinte cu numele oamenilor doar pentru că mă cheamă Beldie, altfel, aș fi fost mult mai corect politic în această privință.

Black Friday - sintagmă lansată de mine ca să explic situațiile în care domnul Becali dorește un jucător de la echipa adversă fix înaintea meciului direct.Exemplele sunt numeroase, dar mă rezum la cum l-a ofertat pe Baba Alhassan chiar înaintea unui meci cu Sibiul și cum cei de la Sibiu nu l-au mai folosit pe băiat apoi contra campioanei pentru că era tulburat de oferta în cauză. Uneori însă, Becali pune jucătorul în coș, dar nu finalizează tranzacția. Sau chiar returnează produsul.

Gospodărire - sintagmă lansată de mine care implică oferte făcute din timp, nu în buza meciurilor. Astfel, un patron, nu doar domnul Becali, demonstrează spirit gospodăresc și se asigură că unii jucători nu vor mai apuca să joace împotriva sa sau echipele de la care-i cumpără vor slăbi și vor avea dificultăți să se mențină în fața echipei care face oferta. Gospodărirea este real onorabilă spre deosebire de Black Friday.

Meci suedez - sintagmă lansată de mine pentru a prezenta situațiile în care o echipă suferă de sindromul Stockholm în relație cu adverarsul. La vedere, pare o acțiune pragmatică care însă duce la ușurare misiunii adversarului să câștige jocul direct. Ia cazul în care Botoșani se prezenta la un meci din Cupa României cu FCSB fără titulari. Iar Iftime, îmi plângea în emisiune că Grozavu nu înțelege gloria competiției. Sau ia exemplul echipelor mici care-și cedează dreptul de-a organiza pe teren propriu partidele din Cupa României - ex. Afumați și Dumbrăvița cu Rapid sau Craiova cu Sănătatea Cluj.

Omenie - sintagmă lansată de Gigi Becali ca să explice de ce i-a dat meciul lui Hagi când acesta avea nevoie să se salveze de la retrogradare (Steaua - Viitorul 2-5). Omenia implică să dai un meci fără ca adversarul să-ți ceară asta. Pur și simplu, așa ești tu, mai omenos și mai lipsit de interese ulterioare.

Slujire - sintagmă lansată de mine ca să explice situațiile în care o echipă ajunge să aibă statut de vasal în relație cu o altă echipă. A face slujire înseamnă să oferi stăpânului ce așteaptă acesta de la tine și chiar să-i întreci uneori așteptările prin multitudinea de oportunități pe care i le oferi ca să câștige meciul direct. Desigur, a face cu adevărat slujire implică să fii în același timp nemilos cu dușmanii stăpânului tău. Uneori, apar situații dramatice în care slujitorii nu se dovedesc ceea ce păreau să fie - ex. Romeo Bunică sau finul Pandele.

Tudorism - act de retragere din arbitraj și alipire la clubul slujit cu credință în timpul activității. Acțiunea este explicată oficial mai ales prin faptul că arbitrii au genul de instruire care le permite ulterior să fie de mare ajutor cluburilor pentru că știu regulamentul, știu limbi străine, știu să relaționeze cu instituțiile din fotbal etc.

Oricine poate fi ultras, dar puțini pot face ce fac eu

2026-02-07T00:00:00Z

Unii ziariști se consumă când sunt luați la mișto de suporteri că nu înțeleg fenomenul ultra.

Nu e cazul meu.

Întotdeauna am fost la un cu totul alt nivel.

Multi dintre fanii super dedicați glorifică faptul că însoțesc echipa în deplasare, că o încurajează uneori chiar și când pierde meciuri la rând, că-și arată disprețul față de rivali cu ajutorul unor înjurături frumos ticluite, că se luptă uneori chiar și rețelele sociale pentru onoarea echipei favorite.

Nu zic că-i puțin, dar cu toată modestia caracteristică mie, cred că nu se compară cu ce fac eu.

Nu merg pe stadion doar la meciurile echipei favorite, merg pe stadion și cam la toate meciurile echipelor rivale.

Aha...

Deci cum ar spune diverși ciudați prin emisiuni ciudate, merg și atac energetic rivalele nu doar într-un derby oarecare, dar le atac și de la fața locului inclusiv la ei acasă, când joacă împotriva unor adversari slab cotați.

Exact, când sunt mai liniștiți și cred că urmează să câștige lejer 3 puncte.

Asta înseamnă dedicare supremă pentru cauză.

De exemplu, să zicem că tu ții cu Dinamo.

Nu e mare brânză să te duci la derby-ul cu Steaua.

Dacă ții cu Dinamo și vrei să treci la nivelul următor, du-te pe stadion la FCSB - Slobozia!

Exact!

Fii martorul serios al disoluției rivalei în compania unui adversar din partea căruia nu se așteptă la nimic periculos.

De asta eu merg pe stadion aproape la toate meciurile jucate acasă de echipele bucureștene.

Iar de când cu drumul expres spre Craiova, mersul la meciurile lor devine o joacă.

Cu exceptia cazărilor... deci prețul camerelor de hotel în Craiova a luat-o razna.

Acum niște ani, te duceai acolo și aveai impresia că-s bucuroși că le treci pragul. Desigur, în stilul lor oltenesc, tot te simțeai cumva tolerat spre bine venit:

“De unde sunteți? Din Rm. Sărat? Unde vine asta? În Buzău?! Oho, moldovean...”

Acum, nu te mai întreabă nimeni nimic.

Se gândesc că la ce prețuri au, nu-ți mai rămâne aer să le răspunzi.

În fine, altceva voiam să spun.

Dacă mă vezi etapă de etapă la meciurile echipei tale favorite, nu te lăsa măgulit de gândul “uite, până și Beldie ține cu noi!”.

Ia în calcul ce ți-am spus mai sus despre plăcerea sinistră de-a vizita echipele rivale atunci când joacă meciuri pe teren propriu cu tot felul de amărâți.

E mai sănătos așa.

Privește peste umăr la masa presei sau alături, când mă găsești în tribună, și încearcă să citești în ochii mei inexpresivi adevărul.

Glumesc, chiar îmi place să merg la meciuri pe stadion...

Oare?

Apologia limbajului primitiv al domnului Becali

2026-02-06T00:00:00Z

Am observat un soi de dezgust neobișnuit legat de faptul că Becali își numește angajații slujitori. Și că lansează butade din acestea arhaice :

“Să facă slujire dacă primește salariu...”.

Nu știu de ce-i irită pe unii astfel de exprimări.

Acum, nu toți pot fi colegi cu patronul, cum se-ntâmplă măcar la nivel de exprimare la Craiova domnului Rotaru. Unii mai sunt și angajați, nu?

Plus că slujitor sună cumva mai viu decât angajat.

Slujitor are mai mult spirit, angajat are mai mult corporatism.

Prin urmare, slujitorul cred că este mai autentic în existența sa la locul de muncă.

Nu neapărat mai liber, ci mai clar situat în raport cu libertățile sale. Știe exact cât se-ntinde libertatea sa de mișcare, nu e mințit de polologhia aceea care apare pe site-ul corporațiilor la secțiunea misiune / valori.

E mult mai clar când ți se vorbește simplu cu “bă, asta ai de făcut” decât când ți se spun tot felul de vrăjeli în limbajul de lemn al corporațiilor.

Atenție, nu spun că e mai frumos sau mai bine, ci mai clar.

De altfel, slujitorul este chiar mai umanizat când vine vorba de detalii aparent mărunte și lipsite de importanță.

De exemplu, slujitorul n-are badge de acela de acces, mai degrabă e genul care bate la ușă ca să-i deschidă un alt slujitor capabil să-l ia la mișto pe diverse teme. Deci nu-i deschide un sistem automat de pătrundere în incintă programat să nu-i lezeze în vreun fel sentimentele decât dacă-și uită cartela acasă.

În fine, metaforic vorbind, slujitorul nici măcar nu pleacă spre casă la finalul programului, rămâne agățat de îndatoririle sale și doarme în camera de lângă cămară ca să poată să iasă noaptea și să umble la borcanul cu miere. Face parte din înțelegerea nescrisă cu stăpânul - te slujesc, dar te și jefuiesc mărunt dacă se poate.

Metaforic, repet.

Pe când angajatul onorabil al unei corporații se știe că termină programul la oră fixă și merge acasă eliberat de îndatoriri, gânduri negre induse de evaluările HR, oftici legate de cât de bou e șeful său etc.

Doarme acasă în patul său și dacă prin absurd se trezește noaptea, merge la frigider fără să calce tiptil, știind exact ce va găsi pe rafturi. Are parte de predictibilitate în viața sa, cum ar spune Andrei Nicolescu într-un moment de reverie.

Din nou metaforic vorbind.

Pe de altă parte, probabil că pe unii îi deranjează faptul că sintagma "slujitor" implică un soi de umilință a celui care slujește.

Chiar nu mă pricep la chestii atât de fine.

Dar am o teorie - cred că marea problemă cu termenul "slujitor" este că-i lipsit de ambiguitate, spune exact cum stau lucrurile.

Spune adevărul complet.

Și adevărul poate fi neplăcut pentru că ține cont de adevăr, nu de sentimentele oamenilor.

Ca angajat sau coleg, ai un statut mult mai luminos social, dar e un statut bazat complet pe adevăr?

Eu întreb pentru că nu mă pricep, nu pentru că aș vrea să-i fac pe oameni să-și analizeze propria situație și să ajungă la concluzii exagerat-dramatice din categoria “Frate, sub toate straturile de sintagme onorabile pe care le aud din gurile corporației, de fapt eu sunt un sclav?!”.

PS: unii vor crede că am scris acest text pentru că sunt un slujitor din presă al lui Becali.

Fals.

Sunt un mic negustor care vinde o marfă rară în împachetarea mea, dar pe o piață dominată de monștri ai comerțului precum Horia Ivanovici.

Marele meu atu este că nu fac înțelegeri anticoncurențiale și îmi slujesc cu dedicare doar propriile interese și plăceri.

Asta deși frumos este să spui că-ți slujești publicul, nu?