Cum să ții cu FCSB

Titrarea această aparent arogantă nu este întâmplătoare.

Ceea ce urmează este un mini-ghid valabil pentru suporterii oricărei echipe care au impresia că opiniile ziariștilor ar trebui contruite în așa fel încât să le dea lor satisfacție.

Și pentru că steliștii sunt cei mai numeroși în general, automat că ei sunt cei care umplu cel mai mult inclusiv categoria celor ușor ofensabili indiferent cum arată realitatea.

Pentru că de la realitate a plecat inspirația pentru acest text.

Concret, ieri am scris pentru iAM Sport un text legat de situația de la Rapid și despre cum giuleștenii trăiesc cam ce trăiește în mod normal FCSB zi de zi - o continuă alertă de dezastru chiar și atunci când nu e niciun dezastru în zonă.

Doar că presa exploatează reflex sensibilitatea publicului pentru chesiuni născătoare de panică, așa că le servește din plin.

Apoi, am mai scris un text aici despre ideea veșnic vânturată că “FCSB are cel mai valoros lot”.

În fine, imediat a apărut pe Facebook un suporter al FCSB care a dorit să-mi explice că de fapt nu poți compara Rapid cu echipa sa dintr-o grămadă de motive.

La rădăcina lucrurilor fiind probabil ideea că a compara situația Rapidului cu cea a FCSB era un act de mânjire a echipei sale favorite.

Ceea ce, desigur, e comic.

Apoi, în timpul meciulu cu danezii, am postat diverse ironii legate de altă realitate - că Nordsjaelland a avut un joc superior celui prestat de români.

Ei, și din acest moment, a-nceput distracția.

Straturi de panseluțe proaspăt plivite, pe Facebook smiorcăite

Nu distracția tututor, doar a mea și a celor care nu țin cu FCSB, desigur.

În doar câteva minute, s-au strâns o grămadă de reacții afectate ale celor care nu suportă să te amuzi pe seama realității.

Decât dacă realitatea comică îl include pe Talpan sau echipe rivale.

Așa că am descoperit oameni care-n dorința de-a scăpa de calvarul masturbării mă anunța că vor să facă sex cu rudele mele.

Sau chiar oameni care au decis dramatic să-mi dea unfollow pentru că ei mă credeau altfel, dar eu eram mai "retardat decât Decebal".

Care Decebal și-a făcut treaba pe cât a putut cu romanii, dar știi cum sunt românii - exigenți ca japonezii în chestiuni istorice și-n privința Simonei Halep.

Sau poate la alt Decebal se referea...

În fine, ideea este că-n ultimii ani FCSB a fost în general o victimă a diverse situații - arbitraje care probabil care chiar i-au furat măcar un titlu sau a unor sfidări penibile din partea MAPN / CSA.

Și am scris despre asta uneori.

Și poate de asta cumva unii au avut impresia că poate-n sufletul meu mic de fapt eu sunt stelist, nu un om care scriu despre realități, despre ce doresc etc.

Și-n condițiile acestea, nu am văzut la suprafață volumul uriaș de flăcăi care, așa cum spuneam, au impresia că treaba mea este să le protejez lor sentimentele sau să le dau lor satisfacție.

Dar aseară i-am văzut în toată splendoarea lor smiorcăită.

Atenție, nu mă refer la cei care m-au contrazis sau la cei care m-au înjurat corect gramatical. Întotdeauna voi avea o slăbiciune pentru cei care fac asta tocmai pentru că e vorba de o specie foarte rară de luptători online.

Mă refer la cei care nu suportă realitatea.

O realitate care arată că, uneori, echipa lor are statut de clovn.

Uuuu, ce urât sună asta!

Sună urât, dar e real.

De multe ori, patronul o îmbracă așa când face echipa după tot felul de criterii ciudate.

Alteori, echipa e prezentabilă, dar o dezbracă patronul prin schimbări și devine clovn.

În fine, mai e vorba și de numirile de antrenori, care duc iarăți la situații în care echipa arată ca un clovn.

De aici și tendința de-a te amuza pe seama jocului ei din unele momente.

Sau pe seama situației de acolo.

Doar că pentru unii oameni, e prea greu să înțeleagă că nu e despre ei, ci despre fapte și situații dincolo de propria lor persoană.

Adică iau personal orice se scrie despre propria echipă indiferent dacă e vorba de "bine" sau de "rău".

Dacă e "bine", cel care a scris e serios, are caracter etc.

Dacă e "rău", cel care a scris e cam ironic, va avea de pierdut sau pur și simplu e muist în toate declinările posibile.

Ceea ce spune multe despre cum gândesc acești oameni.

Nu-n sensul c-ar fi ceva în neregulă cu ei, ci-n sensul că au pierdut contactul cu realitatea în favoarea contactului cu revolta penibil - gratuită.

Cele 3 categorii de suporteri care există pe Facebook și uneori pe stadion

Mai mult, chestiunea aceasta este cu atât mai firească în cazul echipelor cu foarte mulți suporteri.

Pentru că există 3 categorii de suporteri:

1. fanii din nucleul dur care fac orice pentru formația lor. Inclusiv colive care-i lasă apoi fără patron sau amenințări care-i lasă fără finanțări de milioane de la Veolia
2. fanii care țin cu echipele mari pentru că acestea au o istorie dovedită de învingători și ei n-ar suporta vreodată să acorde dragoste și respect unei echipe care nu câștigă tot timpul
3. Vasile Dâncu, singurul care poate fi fan Rapid, Dinamo, CFR Cluj și CSA Steaua în același timp

Acum, smiorcăiții despre care vorbesc eu provin mai ales din categoria 2 de suporteri - cei care țin cu cei puternici pentru că n-ar suporta să țină cu cineva care nu câștigă de felul său.

Iar când trece prea mult timp de la ultima victorie totală sau doar au impresia c-a trecut prea mult timp, încep să sufere.

Sigur, ar fi mai multe lucruri de spus despre profilul unora dintre aceștia, dar ar însemna să vorbesc despre chestiuni care pot să sune și mai jignitor, chiar dacă ar fi adevărate.

Așa că mă abțin.

Plus c-aș putea să mă-nșel.

Așa că fiecare cu motivele sale.

Ideea este însă că nu întreaga categorie are o problemă legată de sensibilitatea la ofense imaginare.

Ci doar unii.

Doar că acei unii sunt foarte vocali și automat par mulți.

Nu-s mulți, dar pot fi proști.

Ca noi toți, de altfel.

Dar nu pentru că au o problemă de IQ, ci pentru că au problemă legată de cum consumă social media.

Care social media e gândită special să fie adictivă și repede vărsătoare de revolte și alte comportamente vinovate.

Ce poți face dacă ești suporterul ușor ofensabil al FCSB sau al oricărei alte echipe

Primul lucru și cel mai deștept pe care-l poți face este să-i dai în mă-sa pe cei care au tupeul să-ți spună ție ce poți face legat de modul în care îți susții echipa.

Să nu-i mai bagi în seamă.

Al doilea lucru deștept este al doilea nu pentru că ar fi mai puțin valoros.

Doar că este mai greu de acceptat.

Și dacă ai tendința de-a trăi mult pe Facebook și alte platforme online, e puțin probabil să ai tu răbdare pentru așa ceva.

Oricum, eu încerc.

Ideea ar fi următoarea…

Dacă ai naivitatea de-a alege să îți lași major influențată starea de bine de chestiuni care implică echipa favorită, atunci măcar respectă acest principiu:

"Nu e treaba presei să mă facă să mă simt bine, e treaba echipei favorite să o facă".

Repet, nu e ușor.

Dar e o formă de revenire într-un contact mai bun cu realitatea.

Nu de alta, dar presa are ca misiune să informeze sau să constate lucruri.

Care lucruri, ideal, țin de realitate.

Uneori presa face asta.

Alteori, presa prinde o zi proastă și acționează ca la beție.

Își bate joc de meserie.

Oricum însă, de ce te-ai lăsa la mâna unei bresle atât de inconstante în exercitarea misiunii sale?

Nu e mai bine să îți culegi satisfacțiile din surse la fel de inconstante, dar totuși veșnic bine intenționate?

Pentru că deși echipa ta poate uneori să piardă sau poate alteori să câștige, intenția sa va fi mereu să iasă învingătoare.

Măcar ai garanția că ai tăi și-au dat silința să obțină ceea ce vrei și tu.

Pe când presa poate să-și dea silința să te vadă cu mască în vârful muntelui.

Adică, presa vrea și ea să iasă învingătoare, doar că nu-n cauzele de care-ți pasă ție sau care reprezintă direct sau indirect binele tău.

În fine, al treilea lucru pe care ți-l pot recomanda este cel pe care-l fac eu în mod constant după ce am fost rănit în mod repetat de echipa favorită și de felul în care presa a tratat-o de-a lungul vremii.

Am suferit mult, a fost greu…

Glumesc.

Am văzut că e la modă să spui că ai suferit ca să pari mai credibil.

Ceea ce fac eu este urmarea înaintării în vârstă, cred.

Adică am căpătat ceva mai multă experiență și posibil să fi și citit ceva pe undeva, nu contează.

Ideea este următoarea: mă uit la fotbal cu dorința ca formația favorită să câștige, dar știu tot timpul că nu depinde de mine ca asta să se întâmple.

Prin urmare, refuz să mă las influențat major de chestiuni care nu depind de mine.

Ar fi o prostie și prefer să rezerv propriile mele momente de prostie pentru alte lucruri, nu pentru fotbal.

De asemenea, nu mă uit la jocul rivalelor echipei mele favorite cu dorința de-a pierde, de-a intra în haos, de-a se desființa, de-a muri în chinuri.

Nici pe departe.

Ar însemna să pierd plăcerea speranței că echipa mea o va învinge ulterior pe echipa lor.

Ceea ce este o speranță perfect vinovată și plăcută.

Dar care, având în vedere cu cine țin, nu se produce atât de des pe cât aș vrea eu.

Dar totuși se-ntâmplă suficient cât suporterii acelor rivale să se zvârcolească în chinurile…

Vezi ce penibil este?

Sau poate nu vezi.

Fiecare cu vederea sa.

PS: de-a lungul timpului, am blocat foarte, foarte puțini oameni pe Facebook. Am făcut-o ori pentru că îi jigneau pe alții care comentau acolo, ori pentru că era absolut nevoie să le dau voie să plece.

În general, pentru buna desfășurare a blocării, le ofeream șansa de-a ști că urmează să fac asta pentru a putea să-și verse ultimele frustrări cu ajutorul unor înjurături, dacă simțeau nevoia.

Adică, e păcat să lași un om să plece supărat că n-a putut să-ți spună ce avea de spus, să te pună pentru totdeauna la punct.

Doar că nu am timp să mai răspund tuturor și să revin apoi să-i blochez sau să mă fac c-am uitat să-i blochez.

Am în schimb timp să dau block fără alte detalii.

Deci…

Deci așa.