Șucu e pe punctul să descopere ceva interesant legat de fotbalul românesc... Sau nu.

De câte ori văd imagini cu Dan Șucu nelămurit de evoluțiile Rapidului, de atâtea ori îmi vine în minte o situație pe care acesta a trăit-o acum mulți ani, pe la începuturile afacerilor sale cu mobilă.

Mai exact, pe când a cumpărat o fabrică de mobilă de la stat, parcă pe la Târgu Mureș.

Și după ce-a cumpărat-o / privatizat-o, a încercat să facă niște modificări, să o modernizeze din tot felul de puncte de vedere.

Intenții bune desigur.

Doar că printre angajații respectivei fabrici se aflau și oameni care considerau că tinerelul Șucu nu știe prea bine cum stau lucrurile sau cum merg.

Pentru că-n fabricile respective, lucrurile mergeau sau stăteau în funcție de cum credeau respectivii angajați că merg sau stau.

În fine, Șucu și-a impus punctul de vedere.

Doar că nu a făcut-o instant.

Pe de o parte, pentru că-n ciuda faptului că era patron, nu avea suficientă autoritate în ochii unor oameni mult mai vechi în industrie decât el.

Iar pe de alta, pentru că o parte din ceea ce credeau acei angajați probabil că era în regulă sau măcar mai bine adaptat vremurilor decât ce dorea Șucu să facă.

Nu am de unde să știu sigur, doar speculez acum.

Iluzia că fotbalul e ușor pentru că cei care-l populează sunt slabi

În fine, Șucu trăiește în fotbal și la Rapid cam ce-a trăit cu acea fabrică.

Adică, e patron, dar în ochii celor pe care i-a găsit în această industrie nu e suficient de priceput. Nu contează că el insistă că se ocupă exclusiv de partea de business, unde inclusiv partenerul său Angelescu susține că-i genial.

Contează c-a intrat în fotbal, iar în fotbalul românesc există mereu oameni mult mai deștepți decât cei care finanțează fenomenul.

Mai ales că respectivii sunt capabili să cheltuiască oricât ar fi patronii capabili să producă și ceva pe deasupra.

Sigur, autoritatea sa este mult mai mare acum pentru că România este la mai bine de 30 ani distanță teoretică de comunism și patronul este totuși patron.

Chiar dacă-n general diverși l-ar cataloga oricând cu multă plăcere ofticată drept un prost norocos.

Ce ar trebui să înțeleagă însă Dan Șucu, Andrei Nicolescu, Eugen Voicu și chiar patroni mai vechi în fotbal precum Mihai Rotaru?