Cum mi se par analiștii din noul val - cazurile Marius Baciu și Raul Rusescu

Am obiceiul de-a urmări cum evoluează foștii fotbaliști care încep să colaboreze cu emisiunile de analiză dedicate Ligii 1. Încerc să văd dacă prima impresie mi se se confirmă sau nu.

De obicei, nu mi se confirmă.

Nu-n sensul că am o părere proastă la început și apoi sunt uimit de evoluția ulterioară a respectivilor, ci mai ales pentru că am o părere oarecum neutră și apoi ajung să remarc progresul evident al acestora.

Sau stagnarea.

Asta în general.

De ceva vreme, încep să-mi fac o părere despre evoluțiile lui Marius Baciu, care are o colaborare închegată cu Prima Sport și cele ale lui Raul Rusescu, colaborator constant Gazetei Sporturilor.

Cum stau lucrurile cu Marius Baciu

Nu știu cine s-a gândit să-l aducă în emisiune, dar mi s-a părut neinspirat la vremea respectivă. Doar că evoluția lui Baciu este cea mai spectaculoasă dintre toate evoluțiile celor pe care i-am urmărit de-a lungul anilor pe drumul de la “debut la glorie”.

Este o diferență uriașă între acele prime emisiuni ale lui Baciu și ce oferă astăzi. Nu spun că am avut o părere greșită atunci, aveam dreptate. Doar că dreptatea mea a durat extrem de puțin.

Adaptarea sa a fost în mod real ieșită din comun.

Omul excelează exact în privințele în care ar trebui să exceleze un fost fotbalist care ajunge să lucreze într-o astfel de postură - face referiri clare la experiența sa de fost jucător și trece prin acest filtru ceea ce vede că se-ntâmplă în diverse situații din Liga 1 și nu numai.

E imbatabil în ceea privește analiza duelului fizic fundaș - atacant și poziționarea defensivei la faze fixe sau dinamice. Unii ar putea spune că e puțin, dar te asigur că nu este. Îl compar pe Baciu cu analiști mult mai experimentați în urma cărora nu rămâne nimic după analiza unui meci.

În fine, îmi place inclusiv cum se raportează la perioadele în care a jucat pentru Steaua sau Lille. Mulți au jucat la echipe mari sau mulți au jucat afară, dar Baciu pare genul de om care s-a lăsat în mod real marcat de acele experiențe, nu a trecut pe acolo precum clasica gâscă prin clasica apă.

Când face referiri la perioadele respective, o face cu atitudinea celui care și-a respectat meseria, dar a fost real interesat de ce se întâmplă în interiorul acelor cluburi.

A deschis ochii și a avut inteligența necesară ca să poată astăzi să facă diverse conexiuni interesante între ce a trăit el și ce vede în fotbalul pe care-l comentează.

Faptul că are și experiență de antrenor este în mod clar un atu pe care alți analiști care s-au limitat doar la cariera de fotbalist nu îl au.

Și se cunoaște.

Baciu e bun, iar cine l-a adus la Prima a știut probabil care-i este potențialul de-a mizat pe aducerea sa pentru că altfel nu întrezăreai din acele prime evoluții ceea ce este Baciu astăzi.

Cum stau lucrurile cu Raul Rusescu

Spre deosebire de Marius Baciu, Rusescu a plecat cu două mari avantaje - faptul că a fost un fotbalist cunoscut pentru generația tânără de fani steliști și faptul că el în sine are carismă.

Prin urmare, în cazul său am fost tentat să consider că cel căruia i-a venit ideea de-a-l aduce la Gazetă a fost inspirat. Și nu m-am înșelat, dar...

Dar este ceva care-l poate trage înapoi pe Raul Rusescu în munca aceasta de analist - tendința de-a se asocia profund cu propria identitate stelistă.

Poate să sune ciudat ce spun.

Omul este stelist, de ce să nu-și asume acest lucru? Mai ales că și afară există o grămadă de nume mari ale analizei care își asumă în mod evident trecutul de glorie a unui club sau altul.

Există o nuanță aici. În primul rând, cultura locală este puțin diferită de cea din Anglia, să zicem. Prin urmare, chiar dacă Rusescu va fi pentru totdeauna un fost jucător al Stelei / FCSB, din punctul meu de vedere el se află deja în momentul în care ar trebui să trateze inclusiv strategic poziția pe care o are la respectivele emisiuni.

Normal, eu nu știu care sunt planurile sale profesionale și ceea ce vorbesc în acest text reprezintă speculații amestecate cu diverse “insight”-uri pe care le produc datorită propriei experiențe în presă.

Cred că Rusescu poate deveni o voce mai credibilă ca analist din momentul în care va face un efort conștient de-a se poziționa în primul rând ca fost fotbalist care analizează fotbal, nu ca fost fotbalist al Stelei care analizează fotbal.

Și la Baciu e valabilă această idee, dar parcă într-o măsură ceva mai mică.

Nu contează că cei care l-au adus au făcut-o mai ales pentru această ștampilă de stelist al lui Rusescu, contează dacă vrea să fie un reper al acestei tagme sau nu. După părerea mea, nu de ziarist cu experiență, ci de mare consumator de emisiuni, meciuri, analize, presă dedicată fotbalului, calea cea mai bună (nu neapărat ușoară) pentru ca Rusescu să-și atingă potențialul de analist este să se ducă atât cât poate spre o zonă de neutralitate.

Cum arată un exemplu de neutralitate?

Bogdan Stelea.

Analizele lui Stelea nu sunt vreodată “viciate” de faptul că a jucat la Dinamo, Steaua, Rapid etc. Analizele lui Stelea sunt potențate de trecutul său ca fotbalist și de caracterul său. Stelea este printre cei mai buni invitați din perspectiva echilibrului și profunzimii analizelor (în sensul intrării în inima problemei fără mângâieri lașe).

Deci am vrut să spun în atât de multe cuvinte că Rusescu nu e bun pentru că-i prea stelist?

Nu, am vrut să spun că Rusescu e bun, dar sub potențial pentru că-i “prea” stelist.

Spun c-ar trebui să mintă?

Nu, spun c-ar trebui să fie tot timpul profesionist mai ales în relație cu el însuși - adică inclusiv în situațiile în care cuvintele sale fac referire la ceea ce probabil că iubește fotbalistic vorbind.

Cine continuă să-mi placă foarte mult

Rămân la părerea că cei mai consistenți oameni de analiză fotbalistică din România sunt doi foști fotbaliști, actuali antrenori, care apar rar sau foarte rar la TV.

Mă refer la Daniel Pancu și la Ianis Zicu.

Pancu poate fi enervant pentru unii cu stilul său catastrofal, cu tendința sa pesimistă legată de tot și de toate, dar omul este în stare să-ți spună la pauza unui meci nu doar ce părere are el concret despre ceea ce s-a jucat, dar și să deschidă ochii celor care au privit, dar n-au înțeles sau doar au avut impresia că au înțeles.

Pancu nu-ți spune că X parcă s-a mișcat mai bine în prima repriză, îți spune exact de ce ai avut impresia că X s-a mișcat mai bine, îți spune exact de ce Y a fost vulnerabil, îți spune ce soluții de pe banca lui X ar putea să ajute la păstrarea rezultatului și ce soluții de pe banca lui Y ar putea duce la schimbarea feței jocului.

Îl bănuiesc pe Pancu nu doar de pasiune reală pentru fotbal, dar și de capacitatea de-a căuta cu lăcomie să identifice adevăruri legate de tot ceea ce mișcă în larga sa arie de interes fotbalistic.

Poate să ajungă un mare antrenor din această perspectivă, mai ales dacă reușește să-și gestioneze dezamăgirile reflexe - ex. tinerii din ziua de azi nu mai sunt ce erau, nu poți fi fotbalist cu un volum infim de ore de fotbal jucate comparativ cu ce se juca pe vremuri, nu facem față fizic etc.

Atenție, n-am spus că n-are dreptate în credințele sale, am zis că sunt concluzii la care ajunge de-o manieră care poate fi demoralizantă inclusiv pentru el, nu doar pentru cei cu care are contact.

Cu Zicu, lucrurile sunt destul de simple - omul are o inteligență cu mult, mult peste medie. Dacă n-ar fi avut-o, probabil că ar fi fost greu să joace fotbal la nivelul bun la care a jucat. Unii vor zice că talentul său nativ a fost definitoriu, eu insist că întâi a fost mintea lui, apoi talentul și niciodată fizicul.

În fine, ca și Pancu, Zicu e un om al concretului în analiză și al evidențierii unor chestiuni pe care nu oricine le vede. Și tot asemeni lui Pancu, face în mod firesc o miză din a fi în primul rând antrenor, abia apoi de-a apărea în la TV.

E o ambiție pe care nu cred c-a avut-o ca fotbalist, dar o spun desigur iarăși din postura unuia care analizează pe baza a ceea ce percep din exterior, fără să fi avut interacțiuni personale cu Zicu dincolo de “salut-salut”.

În fine, sunt convins și-n cazul lui că va ajunge un antrenor foarte bun. Sau poate am eu o tendință de-a-i favoriza inconștient pe cei care sunt mintoși.