Oricine poate fi ultras, dar puțini pot face ce fac eu
Unii ziariști se consumă când sunt luați la mișto de suporteri că nu înțeleg fenomenul ultra.
Nu e cazul meu.
Întotdeauna am fost la un cu totul alt nivel.
Multi dintre fanii super dedicați glorifică faptul că însoțesc echipa în deplasare, că o încurajează uneori chiar și când pierde meciuri la rând, că-și arată disprețul față de rivali cu ajutorul unor înjurături frumos ticluite, că se luptă uneori chiar și rețelele sociale pentru onoarea echipei favorite.
Nu zic că-i puțin, dar cu toată modestia caracteristică mie, cred că nu se compară cu ce fac eu.
Nu merg pe stadion doar la meciurile echipei favorite, merg pe stadion și cam la toate meciurile echipelor rivale.
Aha...
Deci cum ar spune diverși ciudați prin emisiuni ciudate, merg și atac energetic rivalele nu doar într-un derby oarecare, dar le atac și de la fața locului inclusiv la ei acasă, când joacă împotriva unor adversari slab cotați.
Exact, când sunt mai liniștiți și cred că urmează să câștige lejer 3 puncte.
Asta înseamnă dedicare supremă pentru cauză.
De exemplu, să zicem că tu ții cu Dinamo.
Nu e mare brânză să te duci la derby-ul cu Steaua.
Dacă ții cu Dinamo și vrei să treci la nivelul următor, du-te pe stadion la FCSB - Slobozia!
Exact!
Fii martorul serios al disoluției rivalei în compania unui adversar din partea căruia nu se așteptă la nimic periculos.
De asta eu merg pe stadion aproape la toate meciurile jucate acasă de echipele bucureștene.
Iar de când cu drumul expres spre Craiova, mersul la meciurile lor devine o joacă.
Cu exceptia cazărilor... deci prețul camerelor de hotel în Craiova a luat-o razna.
Acum niște ani, te duceai acolo și aveai impresia că-s bucuroși că le treci pragul. Desigur, în stilul lor oltenesc, tot te simțeai cumva tolerat spre bine venit:
“De unde sunteți? Din Rm. Sărat? Unde vine asta? În Buzău?! Oho, moldovean...”
Acum, nu te mai întreabă nimeni nimic.
Se gândesc că la ce prețuri au, nu-ți mai rămâne aer să le răspunzi.
În fine, altceva voiam să spun.
Dacă mă vezi etapă de etapă la meciurile echipei tale favorite, nu te lăsa măgulit de gândul “uite, până și Beldie ține cu noi!”.
Ia în calcul ce ți-am spus mai sus despre plăcerea sinistră de-a vizita echipele rivale atunci când joacă meciuri pe teren propriu cu tot felul de amărâți.
E mai sănătos așa.
Privește peste umăr la masa presei sau alături, când mă găsești în tribună, și încearcă să citești în ochii mei inexpresivi adevărul.
Glumesc, chiar îmi place să merg la meciuri pe stadion...
Oare?