Câteva concluzii după închiderea ediției tipărite a Gazetei Sporturilor

Pe 1 noiembrie, Gazeta Sporturilor a apărut pentru ultima dată în formatul clasic.

Ziarul, care în lunga sa existență a fost un jurnal personal al sportului și un reper major de informare pentru public, va exista doar online, sub forma site-ului gsp.ro

"Doar".

Ce înseamnă asta cu adevărat?

Pentru unii - dispare contactul cu ideea de presă sportivă la modul concret

Sună sofisticat, dar de fapt este cât se poate de simplu.

Îți mai aduci aminte scenele în care Gigi Becali dădea palme unor pagini din Gazeta Sporturilor și-l numea "ziar mincinos"?

Ei, dincolo de comicul situației, ziarul în format fizic avea aura concretului.

Exista.

Și nu doar că exista, dar putea fi asociat cu mare ușurință cu o redacție clasică, în care oamenii își făceau profesia de ziarist așa cum știau sau puteau sau aveau interesul onest să și-o facă.

Online, totul e mai simplu, vorba reclamei.

Dar totul pare și mai lipsit de substanță pentru anumite generații.

Care generații însă se adaptează la prezent.

Sau dispar ca importanță din raza de interes a celor caredecid ce-nseamnă să fii adaptat.

Pentru alții - e un moment special de bucurie

Nu toți oamenii au parte de bucurii intense în fiecare zi.

Iar o veste proastă pentru unii dintre cei pe care-i disprețuiești sau urăști de-a dreptul poate fi o veste bună pentru tine.

Ca și-n cazul poveștii cu demiterea lui Țepelin, pe site-ul Gazetei au apărut o grămadă de comentarii ale unor cititori ai site-ului bucuroși că în sfârșit se-ntâmplă încă ceva rău pentru ziariști și ceva bun pentru ei.

Din păcate, unul dintre neajunsurile virtualului este că produce bucurii de scurtă durată.

Adică, azi te bucuri că ăia nu mai au ediția tipărită, iar mâine simți un soi de gol care ar trebui umplut cu altceva. Sigur, online ești la un click distanță de un alt prilej de bucurie, dar trebuie să recunoști că nu toate scroll-urile sunt la fel.

Și asta pare cumva incorect.

Să stai de ani de zile pe site-ul Gazetei, să urăști sincer orice ziarist care a scris ceva ce "afectează" echipa favorită și să primești atât de rar satisfacții reale...

În fine, nu mă pricep, dar am zis că-i corect să vorbesc și despre cei puțini, dar care par mulți tocmai prin capacitatea de-a face continuu gălăgie.

În sfârșit, oamenii de la online-ul Gazetei vor câștiga cât cei de la print!

Înainte să plec de la Gazeta Sporturilor în 2008, m-am ocupat o perioadă de site-urile ziarului în calitate de editor șef.

Sau "redactor șef pe online".

Tolontan a avut întotdeauna abilitatea să le dea oamenilor exact ce le putea gâdila orgoliul într-un moment sau altul, dacă avea interesul s-o facă.

În fine, activitatea mea din această postură a fost la vremea respectivă cel mult decentă. Și spun asta pentru că am în general o părere foarte bună despre mine.

Am lucrat atunci cu oameni foarte buni raportat la experiența lor în presă.

Oameni foarte receptivi.

Și foarte buni, încă o dată.

Și slab plătiți inițial.

Slab plătiți în comparație cu cei care scriau pentru ziar, care ziar încă producea mai mulți bani decât site-ul.

Și după o discuție cu două colege de la site-uri care obișnuiau să-și dea demisia mai des decât beau apă, m-am gândit savant că atitudinea lor n-are legătură cu stereotipii din categoria "așa sunt femeile!", ci cu motivația financiară.

Că dacă ar fi mai bine plătite, ar fi mai concentrate pe ce au de făcut.

Sigur, băteam câmpii.

Banii le preocupa pe ele atunci cum mă preocupa pe mine dacă plouă sau nu suficient în Vietnam.

Dar când ești șef și nu muncești suficient, e posibil să-ți vină tot felul de idei pe care să nu le corelezi cu realitatea.

Și m-am uitat un pic pe niște site-uri de afară ca să văd ce găsesc legat de diferențele dintre salariile celor care lucrau în presa tradițională (ziar de hârtie) și a celor care lucrau pentru online (site-uri).

Și afară era ca-n țară.

Cei de la print, câștigau mai mult.

Dar, dar...

O publicație din Danemarca (de unde altundeva?) susținea că-n câțiva ani, salariile din presa tradițională și cea din online vor ajunge cam la același nivel.

Și chiar vor fi numeroase situații în care cele din online le vor depăși pe cele de pe print.

Cu această informație, m-am dus spre un coleg care ocupa funcția de redactor șef adjunct în "redacția mare" a ziarului.

Erau 3 colegi în această poziție și nu m-am dus nici la Andrei Vochin, nici la Gusti Roman, care era de fapt șeful adevărat pe online.

M-am dus la al treilea să testez cumva apele.

I-am spus ce am citit, dar n-am apucat să-i arăt că-n străfundurile mele există un mic stângist dornic de echitate salarială fără corelare cu producția, că omul mi-a spus râzând:

"Când vor fi pe online salarii mai mari decât pe print, vom trece noi, cei din redacție, la site-uri!".

Și a avut dreptate.

De pe 1 noiembrie, Gazeta nu mai are ediție clasică și toți oamenii care vor rămâne acolo vor trece pe online la cel mai concret mod cu putință.

Întâmplător, cu o zi înainte de vestea închiderei ziarului clasic, l-am întâlnit pe acel coleg în zona Pieței Trapezului. Nu m-a văzut, iar eu eram prins cu o activitate care m-a făcut să îmi văd de drum fără să mă bag în seamă.

Oricum, a avut dreptate.

Modul în care a fost oprită apariția ediției print pare o formă de răzbunare a unui AI împotriva unor oameni

Înainte de orice, eu nu am dubii legate de faptul că încetarea apariției ziarului în format fizic este legată în principal de lipsa sa de profitabilitate.

Și chiar dacă mai sus am glumit în legătură cu spiritul meu stângist, în realitate mi se pare o decizie adaptată la realitate sau măcar la ceea ce cred cei de la Ringier că pot face cu ziarele din România.

Ce este penibil ține însă de maniera în care elvețienii au procedat în această direcție.

Nu ca un mare editor de ziare care există de peste un secol în această industrie, ci ca un Kaufland care decide peste noapte să nu mai trimită pliante cu oferte în cutiile poștale ale clienților.

Într-un fel, pare răzbunarea unei inteligențe artificială ai cărei algoritmi au fost "iritați" de atitudinea redacției atât înainte de demiterea lui Cătălin Țepelin, cât și după.

Un fel de "gata, ați strâns X puncte de penalizare, jocul se încheie automat!".

Cititorii noștri ar putea să nu fie cei mai deștepți și cei mai frumoși și cei mai cei?

După vestea cu-nchiderea ediției tipărite, am văzut mai multe reacții ale unor ziariști care spun ceva nemaivăzut de mine.

Nu spun că n-ar mai fi scris despre asta, dar n-am mai văzut eu - anume, că și publicul ar avea o vină în toată povestea cu-nchiderea pentru că n-au cumpărat și citit ziarul ca niște oameni civilizați.

Sincer, chestiunea aceasta este foarte distractivă pentru mine.

Eu am un istoric bogat în ceea ce privește raportarea nu tocmai "respectuoasă" la public.

În ce sens?

În sensul că nu fac parte din categoria celor care se ghidează după formule de genul "cititorul nostru, stăpânul nostru".

De exemplu, nu cred orbește în feedback-ul cititorilor, am pretenția că mă pricep suficient de bine la ceea ce fac încât să nu fie nevoie să țin cont de ce spun cei lezați că echipa lor n-a dat bine în cine știe ce comentariu am scris eu.

Îmi place să fiu selectiv și să judec oamenii.

Exact, ai citit bine.

Judec oamenii.

Mai mult, sunt de părere că în loc să pup cititorul în fund indiferent de ce face, ce spune, ce crede etc. prefer să-l respect.

Iar singura formă de respect jurnalistic real este să-ți dai silința să fii corect în ceea ce faci.

Ca ziarist, nu ai obligația de-a fi plăcut sau de-a-i face pe plac cititorului.

Ci doar să-ți dai silința să fii obiectiv.

Iar la Gazetă se-ntâmplă des asta.

Sau și asta, mai corect spus.

N-am știu că Superbet sunt așa sensibili legat de utilizarea formulei Superliga

Zilele trecute, după ce am aflat că Superbet ar putea să fie încă vreo 4 ani sponsor pentru Liga 1, spuneam că voi fi nevoit să folosesc și eu denumirea Superliga.

Dar apoi am aflat din ce a scris Dan Udrea că cei de la Superbet au încercat să impună folosirea acestei denumiri comerciale în paginile ziarului.

Și că ei s-au opus să facă asta.

Și asta a iritat conducerea elevețiano - bulgară a ziarului.

Și că urmările se văd în reacțiile față de Țepelin, Tolontan și ziarul tipărit.

Două lucruri trebuie să remarc însă...

În primul rând, c-am fost și-am rămas singurul ziarist care a spus că denumirea Superliga este comică pentru fotbalul nostru de primă ligă.

Asta deși sunt și singurul ziarist care a susținut insistent că avem un fotbal decent raportat la finanțarea sa.

Amuzant, cei care de ani de zile spun că avem un fotbal slab tac mărunt în continuare.

Penibil.

Al doilea lucru remarcabil este că sunt singurul ziarist care a scris despre faptul că pariurile sunt un fel de diabet al presei sportive înainte să apară public ceva despre problemele lui Țepelin și ale colegilor săi.

Nu cu mult timp înainte, aproape două luni înainte.

Dar totuși înainte să explodeze povestea asta.

În rest, liniște și pace.

Au început să scrie și cei de la Gazetă abia după ce a fost dat afară Cătălin.

Ce spun aceste lucruri?

Că au ratat parțial momentul să se revolte.

Amestecul comercialului în editorial este o chestiune gravă cu adevărat după regulile teoretice ale Ringier.

Prin urmare, ei ar fi trebuit să scrie de când s-au produs acele presiuni, nu după ce acestea au culimnat cu demiterea lui Țepelin, a lui Tolontan, a oamenilor de la distribuție.

Și cu închiderea ziarului în format tipărit.

În fine, probabil că iar nu voi folosi sintagma Superliga când mă voi referi la prima noastră ligă.

Nu de alta, dar dacă cei de la Superbet sunt așa de ofticoși, e păcat să nu mă amuz pe seama acestui aspect și să-mi respect în același timp o credință.

Norocul meu că spre deosebire de Gazeta Sporturilor, sunt o miză prea măruntă ca Superbet să fie tentați să-și folosească influența uriașă și să determine eliminarea mea de la Digi Sport.

De asta îmi și permit genul acesta de atitudini.

Altfel...

Doamne, ce ofticoși!

Gazeta probabil va continua să existe și să facă exact ceea ce face

Unii ar putea să glumească și să spună că Gazeta a trecut pe WhatsApp, că tot s-au lăudat pe site în ultimele zile cu numărul impresionant de "abonați" la acel canal de informare.

În realitate, Gazeta va continua să existe pentru cei mai mulți oameni exact în formatul în care exista și anterior.

E ca o trecere definitivă de la un telefon fix la care vorbeai cu iubita la un telefon mobil la care vorbești cu iubitele.

Adică, ce vreau să zic?

Vreau să zic că va exista și mai multă dragoste pentru cititor.

Deja au anunțat că au semnat un parteneriat care va alimenta site-ul pentru noua viață exclusiv digitală cu conținut produs de Associated Press.

Wow!

Sunt uimit de-a dreptul!

Și după ce-mi revin din uimire, anticipez lucruri care teoretic vor rămâne neschimbate dacă nu se întâmplă cine știe ce alt eveniment nuclear.

De exemplu, Gazeta va continua să fie liderul presei sportive pentru că are oamenii potriviți pentru așa ceva.

Vor continua să lupte pentru libertatea de expresie și vor cenzura în paralel inclusiv comentarii închipuit ofensatoare ale cititorilor.

Sau vor închide secțiunea de comentarii, așa cum am văzut că au făcut în cazul majorității articolelor începând cu ziua de 1 noiembrie.

Vor produce mostre de jurnalism de cea mai înaltă calitate pe același site pe care vor publica și informații despre ce face cea mai sexy antrenoare din handbalul românesc

Adică își va respecta atât cititorii inteligenți, cât și cititorii inteligenți, dar care vor să-și exploreze sexualitatea cu ajutorul unui site de sport.

Vor înfiera la grămadă atât situații care merită condamnate, cât și orice deviere de la discursul corect-absurd-politic.

Vor continua să-și informeze cititorii sau să-i enerveze.

Și mai ales să-i informeze și să-i enerveze în același timp.

Și vor continua să titreze "Echipele probabile + cele mai tari cote".